Coș de cumpărături

Nu ai produse în coș

TOTAL:
0,00 lei

Episodul 15 | Mingile de pe Uranus


Ai intrat vreodată într-un loc de joacă unde sunt multe mingi de plastic? Genul acela de mingi peste care te poți arunca la fel ca într-un bazin plin cu apă? Așa îmi venea mie să fac, în timp ce mergeam printre mingile de pe Uranus.

Am mers o vreme printre mingi. Îmi venea să iau câte una în gura și să mă joc așa cum o făceam acasă cu mingea mea preferata. Am scuturat repede din cap, să-mi treacă gândul ăsta. Îți dai seama cât de ciudat ar fi fost? Cred că nu scăpam vii de pe Uranus.

La un moment dat, mingile s-au așezat iar în fața noastră. Și, câteva clipe după aceea… s-a întâmplat.

Toate mingile acelea mici și drăguțe, colorate în toate culorile Universului, s-au așezat acum una peste alta, au țopăit și au țopăit, s-au învârtit și, într-un târziu, reușiseră să formeze o literă.

N

Color a mers de jur împrejurul literei, încercând să înțeleagă dacă nu cumva mai era și altceva acolo. Selfi, însă, a scos carnețelul de care era nelipsită și a scris pe el. Imediat ce și-a notat litera N, mingile s-au pornit iar la țopăială și au format o altă literă. După mai multe ore, eram plictisit. E ca și cum un leneș de pe Pământ ți-ar vorbi, literă cu literă, încercând să-ți spună o poveste:

- Ne bucurăm că ați venit pe Uranus. Înaintea voastră n-am mai vorbit cu nimeni. Noi suntem poporul Mi. În lumea noastră nu exista cuvinte și sunete, așa cum există la voi. Noi simțim doar sentimentele celor pe care îi întâlnim. Și toți cei care au venit până acum pe Uranus căutau comori și averi. Voi ați venit căutând altceva.

Lumi, Color și Selfi au vorbit cu mingile multă vreme. Le-au spus că ne doream pecetea lui Uranus și că era importantă pentru noi. Le-au spus povestea lui Pluto și decizia pământenilor. Au așteptat să le răspundă. Și au făcut așa, ping pong cu literele, mai mult decât îmi doream eu să aștept. Mă uităm cu pofta la mingiuțe, în timpul astă și mă gândeam că tare m-aș fi jucat eu cu ele. Îmi venea să scot un scheunat de poftă, dar m-am abținut.

Apoi, Color a venit la noi și ne-a povestit tot ce aflaseră de la mingiuțele de pe Uranus.
- Ne-ar da cu plăcere pecetea lui Uranus, doar că n-o au. E într-un loc ce se numește Poarta Înțelepților. Va trebui să mergem acolo, dacă vrem să o luăm. Nu e departe, mai spuse Color și porni într-o direcție indicată de mingi.

Am mers după el până m-am plictisit de mers. Până la un moment când de fundul meu s-a lovit o minge. Am zis că poate a fost o întâmplare. Am mai făcut câțiva pași până când iar am simțit o minge lovindu-se de mine. M-am întors nervos și, ce să vezi, mingea țopăia bucuroasă în spatele meu. M-a lovit ușor pe botic, ca și cum ar vrea să vadă dacă sunt în stare să o prind în gura. Am căscat repede gura dar am clănțănit în sec. Era în joc onoarea mea de micinik. Îți dai seama, să afle neamul meu că am ajuns în țara cu cele mai tari mingiuțe din lume și să nu mă pot juca cu ele?

M-am prefăcut că-mi admir o labuță și, în timpul astă, pândeam cu coada ochiului mingiuța ce mă tot sâcâia. Când s-a apropiat, am cascat botul și ea, uimită, s-a oprit drept între fălcile mele deschise. N-am strâns fălcile, îți dai seama, că nu voiam să îi fac rău. Am mârâit puțin și am aruncat-o într-o parte. Părea că-i place, pentru că a revenit și, uite așa, ne-am jucat amândoi câteva minute. Până când, nu știu cum să spun, s-a împlinit visul oricărui micinik. Sute, mii de mingiuțe colorate, țopăitoare și pufoase alergau în jurul meu, se loveau de mine și se prindeau într-un joc pe care n-am cum să ți-l povestesc, pentru că nu mai eram atent la nimic. Am dat din urechi, din coadă, din lăbuțe și fălcuțe, m-am făcut mare, mic, umflat ca un balon. Și mingile m-au urmat, în toate aceste țopăieli, de parcă eram prieteni de când lumea.

Știi, de multe ori, îți găsești prieteni de joacă acolo unde nu te aștepți. Iar eu îmi găsisem, printre mingile de pe Uranus, cei mai buni prieteni din lume. Nici nu mi-am dat seama că ajunsesem la Poarta Înțelepților decât atunci când Music m-a bătut ușor pe blăniță, să mă liniștească. Apoi mi-a arătat ceva în fața și am rămas uimit pentru a treia oară de când ajunsesem pe Uranus.

În fața noastră era cea mai mare minge din Univers.



Micnikii visează mingi
Vesele, moi, colorate
De-ți vine să le atingi
Și să le alergi pe toate

Pe Uranus, cum să spun
N-a fost vis, chiar m-am jucat
Și-am fugit ca un nebun
Mii de mingi m-au atacat

 


← Vezi episodul trecut
LASĂ UN COMENTARIU

Te rugăm să ai în vedere ca toate comentariile sunt moderate înainte de publicare.


SUS