Coș de cumpărături

Nu ai produse în coș

TOTAL:
0,00 lei

Episodul 19 | Balul de pe Uranus

În dimineața următoare, m-am trezit devreme. M-am spălat mult, mult de tot, ca blana mea aurie să fie așa, strălucitoare ca Soarele. M-am gândit chiar și să o rog pe Selfi să-mi atunci puțin sclipici în blană, dar apoi mi s-a părut că aș arăta așa, mai puțin fioros, cu sclipici în blană.

Ultima dată când am fost la bal, eram încă pe Pluto. Mi-aduc aminte și acum ziua în care Lumi a venit acasă și ne-a spus că a două zi mergem la Balul Culorilor de pe Pluto. Nu știam ce e un bal, așa că m-am tot uitat la ce vorbeau ei, poate înțeleg mai multe. N-am înțeles. De fapt, am înțeles, dar nu ce trebuia. Adică, să vezi. Color mânca înghețată din frigider și m-am dus langa el când o întreba pe Lumi cu ce trebuie să se îmbrace la bal. Lumi i-a zis că, dacă nu merge cu salopeta lui obișnuită, atunci o să fie perfect. Și Color i-a zis că el merge în pantaloni scurți. Lumi as pufnit, așa, din buze, dar n-am înțeles dacă a strănutat ori a vrut să zică ceva cu pufnitul.

M-am apropiat apoi de Music, care vorbea cu Selfi despre bal. I-am auzit cum spuneau că le place că, pe anumite cântece, trebuie să se învârtească și să se învârtească. Mi s-a făcut puțin rău când i-am auzit. Știi, pe mine dacă mă rotesc mult, îmi vine să vomit și am așa, o moacă de micinik amărât. N-am mai stat să ascult altceva, că mi-era deja clar.

În drumul spre culcușul meu, am auzit-o pe Lumi că îi plac luminile de la bal, că îi place că vin mulți oameni și e așa, veselie multă. Ce să mai, era clar. Balul e un parc de distracții. Iar familia mea probabil că voia să se dea în roller-coaster, să se învârtă în cine știe ce mașinării fioroase și tot așa. Nu, multumesc, eu rămân acasă. Nu vreau să mă dau în niciun bal de-al lor. Mai bine dorm și scap de toată nebunia aia.

Când să plece la bal, s-au strâns toți în jurul meu. Li se părea ciudat că nu vreau să merg, din moment ce eu sunt cel mai vesel membru al familiei. Am mârâit și m-am întors pe partea cealaltă în culcuș. Doar că, în timp ce mă întorceam, mi-a ieșit fundul afara și Music m-a gâdilat. Normal că n-am mai putut să stau serios, nu? M-am întors la el, să-l ameninț în joacă. Iar Lumi m-a întrebat, atunci, de ce nu vreau să dansez și eu.

Ce dans? Voi vreți să mergeți într-un parc de distracții, unde să vă învârtiți și să vă intre luminile în ochi și tot așa. Ăla nu e dans. Dans e atunci când asculți muzică și doar ea e acolo, în mintea ta. Când îți lași corpul să alunece, ușor, și să se miște așa cum simte el că-i spune ritmul muzicii s-o facă. Muzica e ceva ce se simte, nu se bagă în ochi precum farurile unei mașini.

Muzic mi-a înțeles nedumerirea, și s-a apucat să-mi explice cum e cu balul. Și atunci am înțeles. Normal că voiam să merg. Și-am sărit din culcuș ca ars. Merge? Dar mergem mai repede?

În seara aia, am înțeles ce e un bal. Și mi-a plăcut la nebunie să dansez și să mă învârt și să văd toate culorile alea frumoase și luminile ce parcă te duceau într-o altă lume. Îmi place balul. Daaa, îmi place la nebunie.

Așa că astăzi, normal, așteptam balul de pe Uranus că pe cel mai important eveniment din ultima vreme. Și n-am fost dezamăgit.

Mingiutele de pe Uranus ne-au invitat la Poarta Înțelepților. Înăuntru, acolo, alături de toate celelalte mingiuțe care existaseră vreodată pe Uranus, am văzut cel mai emoționant spectacol din viața mea de până atunci.

Balul de pe Uranus a fost fără muzică. Dar e mai complicat de atât, așa că mai bine îți explic. Am ajuns acolo și, în câteva clipe după ce intrasem, s-a făcut întuneric. Apoi, una dintre mingiuțe s-a aprins, ca și cum ar fi fost un mic soare ce strălucea undeva, în fața noastră. Apoi, o altă mingiuță, în altă parte a încăperii, s-a aprins și ea. Și alta. Și alta.

N-a trecut mult timp și mingiutele se aprindeau câte două, trei, până ce au ajuns să se aprindă câteva sute odată. Și-au schimbat culorile, ne-au înconjurat cu valurile lor de lumină, ne-au adus aminte de vânt, de ploaie, de lumina și culoare. Și au făcut toate astea fără să scoată, vreo secundă, un sunet.

Doar că, vezi tu, atunci când vezi tot dansul acela de lumină, începi să auzi un ritm în capul tău. Adică, vezi cum se aprind mingiuțele și bați din picioruș pe ritmul în care se aprind ele. Bați din palme și te miști și, în scurtă vreme, te trezești dansând în toată regula. Așa că, nu mult după ce ajunsesem la Poarta Înțelepților, Lumi și Color se învârteau pe muzică, iar Selfi și Music dansau așa cum doar copii o pot face: dădeau din maini și picioare, chiuiau și râdeau, umpleau toată acea cameră de veselia pe care o aduc întotdeauna copiii într-o casă.

Iar eu, eu m-am învârtit și am țopăit în toată camera aceea imensă, m-am întâlnit cu multe mingiute și ele mi-au arătat, colorându-se, că sunt foarte bucuroase de vizita noastră. A fost cel mai frumos concert mut pe care l-am ascultat vreodată. Și am înțeles că, deși unele ființe nu pot vorbi limba noastră, asta nu înseamnă că acolo, în sufletul lor, nu simt fericirea și tristețea.

La un moment dat, un șir de mingiute s-a aprins ca și cum ar fi vrut să ne semnalizeze drumul spre un loc importat. Am pășit pe strada desenată de ei și, în fața noastră, pe o stanca impunătoare, ne aștepta pecetea de pe Uranus. Color a luat-o cu grijă și a strans-o la piept.

În ochii lui străluceau lacrimi, iar asta m-a impresionat. Tare frică ne-a mai fost aici, pe Uranus, că nu vom reuși să luăm pecetea. Dar n-am renunțat nicio clipă, iar lucrul asta probabil că le-a convins pe mingiuțe că meritam respectul și sustinerea lor.

Am plecat de pe Uranus într-o mare de lumina și culoare, pentru că toate mingiuțele ne-au condus la Navă. Mi-a părut rău că trebuia să plecăm, dar misiunea noastra era departe de final. Sigur o să ne întoarcem pe Uranus cândva și, atunci când o să o facem, o să mergem iar la balul lor extraordinar.

I-am povestit Navei aventurile noastre până târziu, dincolo de ora de culcare. Apoi am adormit și am visat mingi colorate și multe, multe bezele. Cred că m-am fâțâit în somn, că dimineață eram jos, lângă culcușul meu moale și călduros. M-am suit înapoi și-am mai tras un pui de somn, până când l-am auzit pe Color strigând la noi să venim repede, că voia să ne arate ceva spectaculos.

Dar, despre asta altă dată, când le vom cunoaște pe ființele speciale de pe Jupiter. Și, pe bune, chiar o să va distrați rău de tot.

 


← Vezi episodul trecut
LASĂ UN COMENTARIU

Te rugăm să ai în vedere ca toate comentariile sunt moderate înainte de publicare.


SUS