Coș de cumpărături

Nu ai produse în coș

TOTAL:
0,00 lei

Episodul 5 | Stele, văzute de aproape

M-a bucurat atât de mult că a început călătoria noastră printre stele, încât mi-a venit iar cheful să scriu versuri. Vezi tu, noi micinikii, suntem foarte sensibili. Și, atunci când ne bucurăm tare, vorbim în rime. Vorbim între noi, adica, pentru că ți-am zis că nimeni altcineva nu știe că noi putem vorbi și înțelege ce spun cei din jurul nostru. Așa că, scuză-mă, dar nu mai pot, trebuie să-ți spun o poezie:

Pân-atunci eram… ceva
Ca și tine, un pitic
Dar cu stele-n fața mea
N-a mai contat că sunt mic

Vezi tu, când pornim la treabă
Orice-ar fi: școală, pian
Mergem zilnic, fără grabă
Azi și mâine, an de an

Nu gândim în timp ce mergem
Că e greu sau e ușor
Nici prin câte probe trecem
Sau că mâinile ne dor

Și tu ești la fel ca mine
Când vrei, poți să faci minuni
Așa că, pornind de mâine
Vei porni în misiuni

Nu renunți și nu te-alinți
Ca să poți să le atingi
Roaga-i pe bunici, părinți
Să te-ajute să învingi

Mâine, deci, prima scrisoare
Va sosi în poșta lor
Nu-i o probă oarecare
E chiar proba probelor

Fiecare dintre voi
Tu, părinții, chiar pisica
Veți învăța jocuri noi
Și veți uita ce e frica

O dată la șapte zile
Misiuni vin iar, în val
Și așa se fac, agile
Doisprezece în total

O să mă faci mândru. Foarte!
De le termini dintr-un foc
Și-ți voi spune mai departe
Aventura lui Timok!
 
LASĂ UN COMENTARIU

Te rugăm să ai în vedere ca toate comentariile sunt moderate înainte de publicare.


SUS