Pe cât de mic eram atunci când m-a găsit Color, pe atât de curios eram. Așa că, atunci când m-a dus acasă, m-am apucat imediat să țopăi și să miros tot ce puteam mirosi prin casa lui.
Buuun!, mi-am zis după o vreme, pe aici nu trecuse alt picior de micinik, așa că m-am liniștit. Știi, nouă nu ne place să stăm în case în care au stat alți miciniki înaintea noastră.
Nu de alta, dar pe Pluto e o regulă. Nicio familie nu poate avea mai mult de un micinik în casă. Și, dacă treabă stă așa, mai bine mirosim în toate colțurile casei, să ne asigurăm că pe acolo n-a stat picior de micinick în ultima vreme.
Altfel, daca o fi plecat undeva și se întoarce, ne trezim iar în stradă. Și nu e nimic mai trist decât să iei un animal în casă și apoi să fii nevoit să-l lași liber și părăsit pe stradă. Nu?
La un moment dat, când eu mă săturasem de mirosit, în casă a intrat un băiețel cu căști pe cap. Cânta și dansa mereu. Când m-a văzut, a alergat bucuros spre mine și m-a luat în brațe.
N-am mârâit și nici nu m-am zburlit la el, pentru că era un băiețel drăguț. De ce să vreau să-l sperii? L-am lăsat să mă mângâie cât a vrut și apoi, când s-a plictisit de mine, l-am lătrat de câteva ori, poate se joacă cu mine în continuare.
Nimic nu-i mai plăcut pentru noi, micinikii, decât să se joace cineva cu noi. Să ne arunce o minge, să ne alerge sau să ne caute prin casă. Și copilul nu m-a dezamăgit. Ne-am jucat noi multă vreme până când, la un moment dat, el s-a oprit, m-a luat în brațe și m-a ciufulit așa peste urechi.
– Eu sunt Music, mi-a spus deodată. Și tu o să fii Timok.
Habar n-aveam că trebuie să am un nume. Dar când mi-a zis că mă cheama Timok, m-am simțit un micinik puternic. Părea că e un nume de micinik puternic, în orice caz.
Mi-a plăcut. Chiar mult. Așa că am lătrat scurt, de două ori, până când băiatul a fost sigur că înțeleg ce mi-a spus. De-atunci, îmi place mult și Music, băiatul care mi-a pus numele. Dar, dintre toți, tot Color e preferatul meu.
Știi, animalele au un secret, fie că sunt de pe Pluto, de pe Marte sau de pe Pământ. Ele își aleg un stăpân preferat și îl îndrăgesc puțin mai mult decât pe ceilalți membri ai familiei sale. Asta nu e un lucru rău.
Așa suntem noi, animalele. Eu l-am ales pe Color și mă bucur de câte ori îl vad. Și el se bucură. Sunt sigur. Doar că uneori se preface supărat că să mă păcălească.
Uite, spre exemplu, ieri, când a venit acasă, am sărit repede să îl întâmpin. Și eu când sar, sar. Adică țopăi așa, ca o minge mare, și încerc să mă opresc în fața lui. Doar că uneori nu reușesc, așa că ne ciocnim și el cade pe spate. Atunci mă păcălește întotdeauna, că pare supărat.
Dar știu eu că nu e. Eu sunt micinik-ul lui și n-ar fi supărat pe mine orice as face. Sta puțin jos, întins, de parcă ar fi amețit, așa, dar apoi se ridică și râde. Am făcut împreună faza asta de multe ori și nu mă mai las păcălit.
Music nu e singurul copil din familia Escu. De fapt, cu el îmi place să mă joc. Cu sora lui, însă, e altă poveste. Pe ea îmi place să stau cocoțat atunci când stăm amândoi pe canapea și ne uităm în cărțile ei. De fapt, ea se uită în cărți, iar eu mă uit la ea. Și când i se mișcă ochii dintr-o parte în alta, după cum citește un rând al cărții, eu mă mișc cu capul după ochii ei.
Suntem haiosi, noi doi. Dacă ne-ai vedea, ai crede că suntem puțin țicniți. Ea citește și eu dau din cap stânga dreapta, fără să mă opresc niciodată. Dar imi place Selfi, că așa o cheamă. E deșteaptă și are mereu lucruri interesante să mă învețe.
De fapt, ea cred că e singura din familia Escu care s-a prins că înțeleg tot ce spun. Se uită la mine într-un fel ciudat și sunt sigur că s-a prins. Doar că e de treabă și nu spune nimănui lucrul asta. Așa că a câștigat în mine un prieten de nădejde oricând ar avea nevoie.
Cu Music și Selfi mă joc, din când în când, țopa-țup. Nu știi țopa-țup? Hmmm, păi înseamnă că nu te-ai distrat niciodată să simți că nu mai poți de râs. Țopa-țup e super simplu de jucat: ne așezăm cu toții în cerc, dăm drumul la cronometru, apoi unul dintre noi zice ”Țopaaaaa”. Imediat, ceilalți se ridică și fug prin casă. Trebuie să îi prinzi și, când pui mâna pe cate unul din ei, să zici repede Țup. Și așa îl scoți din joc. Dacă îi prinzi pe toți înainte să expire timpul.
Toată ziua mă joc. Asta e viața mea de micinik și-mi place la nebunie. A, și-mi mai place ceva. Mâncarea făcută de Lumi.
Am uitat, de Lumi nu ți-am povestit încă. Ea e mama noastra. Ne mângâie pe toți, ne vorbește frumos, ne ajută când ne lovim și ne ține așa, cum să zic, în brațe, deși nu ne ține în brațe. Lumi pare că are întotdeauna grija de tine, chiar dacă e în cealaltă parte a camerei.
Eram mic, un ghemotoc
Color m-a luat acasă
Și mi-a spus că sunt Timok
Și mi-a dat mâncare-aleasăTimok
Music mi-a cântat frumos
Selfi mi-a spus cum e viața
Ma simt așa bucuros
Când mă trezesc dimineața