În Univers trăiesc multe ființe. Unele sunt drăgălașe, altele nu. Dar toate, absolut toate, au ceva în comun: cred, fiecare, în sinea lor, că sunt cele mai importante ființe din lume. Că ele și doar ele, stabilesc rostul Universului. Așa suntem și noi, oamenii. Iar povestea de mai jos e cel mai bun exemplu că ne înșelăm.
Pluto e o planetă. Orice ți-ar spune cineva, ăsta e adevărul. În august 2007, atunci când oamenii de știință de pe Pământ au decis să retrogradeze Pluto de la statutul său de planetă, părea că Universul n-are nimic de zis. În fond, oamenii erau conducătorii lui, nu? Așa că pamantenii au făcut anunțul și s-au dus, câteva ore mai târziu, la culcare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Doar că ea, vestea retrogradării, a plutit prin spațiu ore bune, dusă de undele radio ale emisiunilor de pe Pământ. Aproape cinci ore mai târziu, a ajuns la Pluto. Iar acolo, s-a dezlănțuit nebunia.
Noi, oamenii, am crezut întotdeauna că nu există viață pe Pluto. Am constatat că Pluto are atmosferă subțire, că par a fi oceane de gheață în diverse locuri de pe suprafața lui. L-am observat în trecere, de parcă nici nu doream cu adevărat să aflăm ceva. Ne-am plictisit repede. L-am tratat pe Pluto ca pe un bolovan mare ce se rotește, fără scop, prin spațiu. O piatră pe care am pozat-o și apoi ne-am văzut de alte treburi mai importante. Doar că ne-am înșelat. Rău. Așa se întâmplă mereu, atunci când crezi lucruri despre ceva sau cineva, fără să te obosești să cercetezi cu adevărat lucrurile.
Dacă am fi fost mai curioși, am fi aflat că Pluto e casa unor ființe uimitoare. Mici cât un deget de-al nostru, inimoase, dragute și sensibile așa cum nu ne-am închipui vreodată că ar putea fi niște extratereștri. În lumea lor, să faci rău cuiva e imposibil, pentru că nimeni n-a înțeles vreodată de ce ar face asta. Ce-ai putea avea de câștigat din suferința altora?
Își spun poporul cololuminoselfmiciomucolormuzicoselfieiciesculumenorzgrapluton’ escu, doar că nimeni altcineva, care nu e de pe Pluto, nu poate repeta numele ăsta fără să exerseze luni întregi. Așa că noi le vom spune simplu “poporul Escu”. Iar mai jos e povestea lor.