Selfi își strânse familia în jurul ei în seara de dinaintea plecării. Avea în față multe planșe de desen, creioane colorate și cărți.
- Că să știm cu toții unde mergem, hai să desenam câte ceva. Noi locuim în sistemul solar și suntem a noua planetă de la Soare.
Și Selfi lua un creion și schiță Soarele. Imediat lângă Soare, îl desena pe Mercur, o planetă gri închis, aproape maronie. După Mercur, apăru Venus cel galben, apoi Pământul verde și albastru, Marte cel roșu, Jupiter portocaliu, Saturn gri deschis, Uranus și Neptun cu nuanțe diferite de albastru. Privite așa, planetele stăteau cuminți, înșirate toate ca niște mărgele, una după alta, alături de Soarele cel mare și galben. Dar Selfi nu se oprise aici.
- După Neptun, continuă ea, se află un spațiu în care s-au adunat multe obiecte despre care se spune că plutesc acolo de la formarea universului. Oamenii i-au spus Centura Kuiper, după numele unuia dintre ei, Gerard Kuiper, care a descoperit-o cu ceva timp în urmă. Aici, în centura Kuiper, se află și Pluto, dar și alte planete de mărimea noastră, ca Eris ori Ceres.
Și Selfi desenă în continuare, astfel încât toată lumea, chiar și Timok, să știe exact ce urmează după ce vor pleca de pe Pluto.
- Că să putem convinge Pământul, va trebui să trecem pe la fiecare dintre celelalte 7 planete și să le obținem sprijinul ca Pluto să fie menținută la rangul de planetă a sistemului solar. Ne vom întâlni cu ființe diferite de noi, cu ființe care gândesc altfel decât o facem noi sau arăta cu totul altfel decât ne-am inchipui noi că arăta cineva. Cărțile pe care le-am citit spun puține despre toate aceste ființe. Și, totuși, va trebui să ne întâlnim cu toate, să discutăm și să le convingem să ne ajute. Nu putem pleca de pe nicio planetă fără să fi obținut pecetea lor, prin care ne sprijină în cererea noastra către Pământ. Ne trebuie, deci, o hârtie pe care vor scrie dorința lor să ne ajute, iar pe hârtie o să pună un fel de ștampilă mai complicată, ce arăta că hârtia vine chiar de la conducătorii planetei repective. Ștampila aceea se cheamă pecete.
Selfi îi privi pe toți și le citi culorile. Văzu frică și emoție dar, dincolo de ele, în corpul fiecăruia dintre membrii familiei văzu speranța și bucuria că urmează o aventură pe cinste. Exact așa simțea și ea.
Dormiră duși în ultima lor noapte pe Pluto de dinaintea plecării. Iar dimineața, atunci când se pregăteau să plece spre Nava, o mulțime mare de omuleti îi aștepta pe drum, de-o parte și alta, cu steaguri și încurajări. Știi, atunci când faci lucruri doar pentru ține, simți o bucurie retinuta. Însă, atunci când lucrurile pe care le faci sunt în folosul unui număr foarte mare de oameni, vezi altfel viața. Iar ei se simțeau acum datori fața de Pluto și omuletii sai. Datori să meargă până la Pamant și datori să obțină, de la toate planetele din sistemul solar, sprijinul pentru Pluto.
Drumul le-a luat mult mai mult decât trebuia. De fapt, s-au și întors de câteva ori, pentru că unii omuleti îi rugau să dea mâna și cu ei. Și le urau toate-n univers și-n stele. Lumi, Color și ceilalți membri ai familiei s-au simțit mici eroi care urmau să cucerească spațiul cel nemărginit. Și sentimentul asta a stat cu ei tot drumul, chiar și când s-au urcat în nava și au început pregătirile pentru startul călătoriei.
Nava fost mai tăcuta decât de obicei, semn că și ea era emoționată că pleacă. Era primul ei drum în spațiu și își dorea din toată inima ei de metal să reușească să-i aducă înapoi, întregi și fericiți, pe membrii echipajului său. Misiunea cea mai importantă a unei nave nu e să zboare, nici să înfrunte primejdii, ci să reușească să-și ducă și să-și aducă echipajul în siguranță. Asta e tot. Iar Nava era tare emoționantă la gândul că va fi nevoie să folosească toate puterile ei pentru a duce călătoria la bun sfârșit.
În câteva minute, erau în spațiu. Și începeau prima lor ședință de zbor. Prima oprirea era pe Neptuno, dar până atunci trebuiau puse la punct câteva lucruri.