Omuleții de pe Pluto au multe astfel de meserii interesante. Și le vom cunoaște și noi, în alte pagini ale poveștii noastre. Deocamdată, însă, hai să ne amintim că suntem în ziua în care Pluto fusese retrogradat de la statutul de planetă.

Spre deosebire de toate celelalte planete din sistemul solar, Pluto e specială. Omuleții de acolo, convinși că bunătatea lor merită să fie primul lucru pe care cineva trebuie să îl știe despre ei, au lucrat, ani și ani, la o construcție măreață pe suprafața planetei. I-au desenat o inimă. Nu glumesc. Dacă observi Pluto printr-un telescop, dacă te uiți la suprafața ei, o să observi la un moment dat o inimă gigantică ce-ți transmite, chiar de la început, că Pluto are un suflet al ei. Sufletul omuleților ce trăiesc acolo.

Erau atât de mândri de planeta lor, de sufletul și inima ei, încât nu și-au închipuit niciodată că undeva, cineva i-ar putea considera altfel decât importanți pentru univers. Vezi tu, omuleții noștri, în bucuria lor, au preferat întotdeauna să vadă lumea plină de culori vesele.

Undeva însă, în umbra orașelor de pe Pluto, un grup de omuleți, conducătorii, lucra la altceva. Ce-ar fi dacă, spre deosebire de tot ce credeau ei, unele ființe din Univers ar fi altfel decât și-au imaginat? Ce-ar fi dacă undeva, cândva, planeta lor ar avea de suferit în urma acțiunilor răutăcioase ale altora? Chiar dacă părea de neconceput o astfel de idee, trebuiau să facă ceva. Vezi, în viață, e bine să te gândești la multe lucruri. Să-ți faci un plan pentru situațiile când, deși nu pare posibil, viața îți pune piedică și te așează în fața unor obstacole importante.

Conducătorii au lucrat, deci, multe zile și nopți, încercând să-și imagineze tot felul de situații în care planeta ar fi în pericol. Și, vezi tu, pe Pluto zilele și nopțile sunt mult mai lungi decât cele de pe Pământ. Daca la noi o zi are 24 de ore, o zi de pe Pluto, transformată în ore pământene, ar avea 6 zile 9 ore și 36 minute. Aducă aproape o săptămână de la noi. E ceva, nu?

Au pus, apoi, toate aceste situații pe hârtie și le-au adăugat, fiecăreia, un plan de acțiune. Ar putea vreodată ploua cu plăcinte gigantice? Atunci uite ce-i de făcut. Ar putea să dispară înghețata de pe Pluto în mod subit? Știm ce să facem. Ar putea începe, așa, deodată, toți omuletii de pe Pluto să meargă în mâini? Atunci facem așa.

Paginile cărtii la care scriau conducătorii s-au adunat, una cate una, până când n-au mai încăput pe birou. Apoi s-au adunat altele, iar cartea n-a mai încăput într-o cameră normală. Of, cât de complicat era. Așa că au construit, într-un final, o clădire specială care adapostea secretul cel mai bine păstrat al planetei Pluto. Pentru că nimeni să nu știe despre ce e vorba, i-au spus simplu: Planul. Și au închis casa cu multe lacăte, sperând să nu fie nevoiți să le deschidă vreodată.

Și lacatele au stat cuminti ani și ani, iar omuletii și-au văzut de treabă, fără să fie deranjați de griji și probleme. Apoi, în august 2007, lumea lor s-a întors cu susul în jos. Și inima planetei Pluto a căpătat, spun unii, o nuanță cenușie, lipsită de viață, de parcă ar fi fost mâhnită de vestea ce tocmai sosise.

Pluto a aflat că nu mai e planetă puțin după ora 6 dimineața. Câteva ore mai târziu, conducătorii planetei se întruniseră într-o ședință de urgență. Era vremea să pună Planul în aplicare. Unii tremurau de frică, alții de nerăbdare. Dar toți, fără deosebire, oftau înțelegând că gândurile lor cele mai negre tocmai se adeveriseră: în Univers există ființe răutăcioase.

Așa că Planul porni pentru prima dată în istoria lui Pluto. Nimeni nu știa însă câte lucruri extraordinare se vor întâmpla în anii următori, datorită Planului. Și cum planeta lor va deveni, cu ajutorul unei familii de omuleți haioși ce nu-și imaginau viața în altă parte decât pe Pluto, mult mai cunoscută decât fusese vreodată în Univers. Să mergem deci mai departe, ne așteaptă aventuri extraordinare.

Categorized in:

Tagged in: