Știu, te întrebi ce e aia pecete. Și eu m-am întrebat. Așa că m-am dus la Selfi, într-o seară, când mergeam noi cuminți printre stele, și i-am arătat cu boticul cuvântul acela pe care îl tot scria pe caiet. Și Selfi mi-a explicat: – Demult, cu multă vreme în urmă, pe Pământ, unde mergem noi acum, orice scrisoare pe care voiai să o trimiți undeva putea să facă săptămâni sau luni pe drum. În plus, nu existau plicuri și
Să vorbești neptuniană nu e greu. Trebuie doar să vorbești subțire, subțire de tot și să inversezi literele în cuvintele pe care le spui. Adică, să nu spui ”bună!”, ci ”ănub!”, să nu spui ”foame”, ci ”emaof”. Și tot așa. În plus, că să te audă uriașii, trebuie să vorbești folosind o voce foarte foarte subțire. Încearcă!, sigur o să reușești din prima. Color a învățat repede ce trebuia să spună. Lumi, Selfi și Music i-au pus pe hârtie
În timp ce Selfi vorbea cu monștrii blănoși, eu mă tot întrebam ce-o fi ăla bilubici. Am jucat multe jocuri la viața mea, dar de bilubici n-auzisem niciodată. Și mă uităm la arătările alea și mă gândeam cât de repede fug ele și ce-ar trebui să fac să le întrec. Selfi s-a apropiat de mine și mi-a lămurit misterul. – Timok, sala de bilubici e în camera alăturată. E mare, ca un stadion, pentru că la bilubici trebuie să
Nici nu-mi revenisem bine după tot concursul și neptunienii ne-au luat după ei în altă cameră, unde trebuia să se țină a doua probă a întrecerii noastre: ghicitoarea. Camera era înaltă, iar într-o parte avea amenajat ca un fel de scaun mare, de genul celui pe care stau, de regulă, regii și împărații. Unul dintre neptunieni s-a apropiat, greoi, de scaun. S-a așezat acolo și ne-a privit ca pe niște maimuțoi ce habar n-au că s-a inventat roata. Adică, nu
Am urmat monstruleții, prin jeleul pufos care era casa lor, până când ne-am apropiat de ceva ce semăna foarte mult a oraș. Adică, să înțelegi mai bine, seamănă cu un oraș, dar nu cu un oraș obișnuit. Părea un oraș făcut de o cofetărie. Mda. Salivez. Străzile erau construite din același material pufos și tremuricios ca și norii. Iar casele… ei, aici era ceva ce merită povestit. Casele de pe Neptun sunt, de fapt, ca niște mari bezele, cu moț
N Ne-am dat jos pe Neptun direct pe un nor din acela pufos. Whoaaa, ce senzație interesantă. Norii de acolo seamănă cu o trambulină maaaaare, mare de tot. Și albastră. Adică, să înțelegi mai bine, gândește-te puțin cum ar fi să pășești pe un fel de jeleu mare și pufos. Bineînțeles că nu te poți ține pe picioare așa cum o făceai înainte, nu? Ne mișcam atât de rău în sus și în jos, în stânga și în dreapta, înainte
Știți ce am aflat eu de la Selfi? Mi-a povestit într-o seară, când stăteam și mă uitam la ochii ei. Probabil pentru că îi place mult de mine și pentru că, atunci când stau cocoțat peste ea și mă uit la ochii ei pare foarte bucuroasă, mi-a zis: – Mai Timok, tu știi ceva despre Neptun? M-am uitat în ochii ei iar și am zis că, dacă m-a luat așa, e clar că știe că înțeleg ce zice. Deci nu