Închide ochii și gândește-te la culoarea albastru. Ce vezi? Vezi cerul? Vezi o haină albastră? Vezi un perete vopsit de sus și până jos în albastru? Acum imaginează-ți că o pensulă uriașă aruncă, din loc în loc, pete de roșu peste albastrul nostru. Apoi pete de culoare galbenă. Urmează, verde, violet, portocaliu și multe altele, până când în fața ta vezi o mare multicoloră ce pare că dansează pe un ritm extraordinar.
Din păcate noi, oamenii, vedem culorile astea, dar nu le simțim inima. Le înțelegem minunea, dar nu le putem modela în mintea noastra ca pe aluatul ascultător al unei pâini uriașe. Ne uităm la ele și atât.
Aici intervin puterile oamenilor de pe Pluto. Iar aventura pe care o citești, povestea omuleților de pe Pluto, te va învăța, printre altele, să simți culorile, să le înțelegi magia, să le respecți și accepți toanele, pentru că de ele depinde, în mare parte, fericirea din viața ta. De-ți vei putea colora lumea în culori vii și vesele, de te vei putea înconjura de ele chiar și atunci când ești supărat, atunci să știi că ai început să îmblânzești puterea culorilor. Ești curios? Citește mai departe!
Pe Pluto, culorile sunt mai mult decât nuanțe de roșu, albastru ori verde. Mai mult decât curcubeul și coada unui păun, mai mult decât straiele celor mai frumoase flori din lume. Vezi, ca să înțelegi ce sunt culorile pe Pluto, trebuie să te gândești altfel la ele.
Cum ar veni, să-ți imaginezi un zâmbet, apoi să-l desenezi așa cum l-ai văzut în mintea ta. Sau să te gândești cum s-ar îmbrăca tristețea, dacă ar merge pe stradă. Cum s-ar prezenta amintirea ta cea mai frumoasă și ce culori ar alege coșmarul de noaptea trecută. Cum ar arăta ochii notei de 10 pe care ai luat-o la școală.
Aici, pe Pământ, luăm culorile de parcă ne sunt datoare cu ceva. De parcă e menirea lor să ne înveselească viața. Doar că ele au viața lor. Și trebuie să le convingi că meriți să-ți arate magia pe care o poartă în ele mereu. Vezi tu, în realitate, culorile sunt o bucurie. Să le avem în jurul nostru e un noroc extraordinar. Și îți dai seama de asta atunci când îți pierzi vederea, când lumea din jur se întunecă și, în acea beznă totală, lumea se stinge precum flacăra unei lumânări ce arde într-un târziu.
Culorile de pe Pluto au o poveste fascinantă. Și totul se datorează faptului că omuletii de pe Pluto nu pot trăi la suprafața planetei, pentru că acolo temperaturile sunt foarte scăzute (brrrr!) și n-ar putea supraviețui multă vreme. Cât de frig e? Gândește-te la cea mai friguroasa zi pe care ai trăit-o în viața ta.
Apoi imaginează-ți cum ar fi să fie și mai frig de atât. Să fie atât de frig încât să nu poți respira. Cam așa e pe Pluto, unde sunt -220 de grade Celsius în fiecare zi. Că să înțelegi și mai bine, trebuie să știi că aici, pe Pământ, cel mai frig a fost la Stația Vostok, din Antarctica, în 21 iulie 1983. Acolo au fost -90 de grade Celsius.
Vezi, deci, pe Pluto frigul e cu mult mai aprig decât la noi. Așa că omuleții noștri au construit orașe întregi sub scoarța planetei, în căutarea căldurii. S-au luptat mulți ani cu întunericul. Și, în cele din urmă, au înțeles ce puteau face. Și-au dorit atât de mult să aibă o viață colorata, încât au dezvoltat o știință aparte pentru a studia culorile și modul în care afectează ele micile ființe de pe Pluto.
Așa au apărut ”coloratorii”. Ei sunt omuleți a căror singură grijă e să înveselească, din nuanțele potrivite, orice colțișor al lumii din jurul lor: prieteni omuleți, case, pereți, iarbă sau pomi, sentimente sau calcule matematice, iubire sau mancare. Coloratorii au o minte complicată.
Dacă ar fi să trecem pe langa ei pe stradă, i-am crede puțin aiuriti. Iar asta se întâmplă pentru că ei au, mai tot timpul, idei năstrușnice cu privire la colorarea lumii din jur. Ei și doar ei, sunt responsabili pentru bucuria pe care trebuie să o simtă fiecare ființă de pe Pluto. De aceea, coloratorii sunt foarte importanți. Sunt un fel de arhitecti, daca vreți, pentru șarmul lumii lor.
Culorile inventate de coloratori sunt, apoi, preluate de ”luminatori”. Ei le dau putere culorilor și zugrăvesc cu ele toată lumea din jur. Luminatorii sunt ființe speciale. Dacă i-ai vedea, nu te-ai prinde că sunt luminatori. Pentru că nu fac nimic anume. Atunci când umplu lumea din jur de culori, o fac folosindu-și mintea.
Într-un fel, e ca și cum noi ne-am gândi că le dorim celor din jur tot binele din lume. Așa gândesc și ei. Doar că ei îmbracă binele în culori. Și, într-un fel complicat de explicat, își imaginează fiecare bucățică din lumea înconjurătoare îmbracată în straie extraordinare, fără să uite niciun amănunt atunci când colorează.