Am dormit zile întregi
După ce-am fost pe Neptun
Mi-a fost frică! Înțelegi?
Că nu-s îndeajuns de bun
Crănțăneam mereu bezele
Mă mutam pe fund, pe burtă
Și gândeam, privind la ele
Că a fost o cursă scurtă
Știi, ne-am descurcat chiar bine
În orașul cel pufos
Ne-am purtat cum se cuvine
Iar ei ne-au primit frumos
Iar acum, avem pecetea
Prima dintre cele șapte
Stai, că mă apucă setea
Mă duc să beau niște lapte
Mmmm, acum e mult mai bine
Revenim deci la pecete
Sigur sunt, le vom obține!
De pe toate opt planete
Mda, simt că-mi e iar somnic
Casc, mă-ntind, îmi așez coada
Ne-auzim, eu dorm un pic
Și vreau vise cu grămada!
Când m-am trezit, eram singur. În schimb, auzeam vocile celorlalți în camera alăturată, de parcă s-ar fi strâns la o întâlnire importantă. M-am scuturat, mi-am înfoiat blana și am plecat așa, ca un pisic uscat cu feonul, către locul cu pricina. Ce bine. Părea că nu începuseră. Selfi și Lumi erau așezate pe canapea, iar pe măsuța din fața lor erau împrăștiate mai multe cărți cu poze interesante. Color stătea în spatele canapelei, aplecat peste umărul lor, și studia și el cărțile. Iar music se așezase jos, pe podea, de partea cealaltă a măsuței, și purta o discuție aprinsă cu Selfi.
Când am intrat, s-a făcut dintr-o dată liniște. S-au uitat la mine cu toții și i-a apucat râsul.
– Timok seamănă cu un arici, a spus Music râzând, iar eu m-am întrebat despre ce arici e vorba.
În camera era o oglindă, așa că m-am dus și eu să o văd. Și da, într-adevăr, niciodată nu-mi stătuse blana atât de înfoiată ca atunci. Eram ariciul perfect. Trebuia să rezolv problema. M-am culcat pe burta și am început să mă rotesc prin cameră, doar-doar voi reuși să îmi aduc blana la forma ei de dinainte. M-am chinuit așa o vreme, după care m-am uitat iar în oglinda. Eram la fel.
Am renuntat și m-am gândit că, dacă blana mea vrea să arate așa, atunci să o las în pace. Până la urmă, câtă vreme tu te simți bine în pielea ta, nu conteaza ce părere au ceilalți despre cum arăți. M-am așezat deci sus, pe măsuța de lângă canapea, și am afișat o moacă haioasă, cu ochii cruciș, să-i fac să râdă și mai tare. M-au mângâiat toți și am uitat de blana imediat. Aș fi vrut să-i ling pe față, dar nu cred că era momentul. Selfi tocmai ne povestea ceva.
– Imaginați-vă că pe masă sunt un pepene galben, mare de tot, iar lângă el niște portocale, nuci ori mere. Pepenele îl punem în mijloc, el e Soarele. E mare, mare de tot, iar celelalte planete se învârt în jurul lui. Apoi, una după alta, în linie, la o distanță din ce în ce mai mare de soare, punem și portocalele, nucile ori merele. Ele sunt planetele, mai mari sau mai mici, mai aproape sau mai departe de soare. Cu fiecare portocală, măr sau nucă putem face un lucru interesant. Le luăm cu mână, uite așa, și le plimbăm din cerc în cerc în jurul soarelui. Uite așa.
Și Selfi ne-a arătat pe tableta desenul de mai jos:
Pământul se învârte în jurul soarelui în 365 de zile, deci atât are un an pe Pământ. Pluto, pentru că e mult mai departe de Soare decât Pământul, se învârte în jurul soarelui în 90.560 de zile de-ale pământenilor. Astfel, un an de pe Pluto ar avea cam 248 de ani de pe Pământ. Înțelegeți? Cu cât sunt mai departe de soare, cu atât timpul pe care îl petrec planetele pentru a se învârti complet în jurul soarelui e mai mare. Deci anii lor sunt mult mai lungi decât ai noștri.
Acum, că ați înțeles ce e un an, hai să vă mai explic ceva. Merele, nucile și portocalele nu se rotesc doar în jurul soarelui. Nuuu. Ele se mai rotesc într-un fel. Hai să luăm un creion și să îl înfigem într-o portocală, drept prin centrul ei. Dintr-o parte în alta. Bun. Portocala e o planetă, da? Ei bine, trebuie să știți că portocala se învârte mereu în jurul creionului. Uite, așa!
Și selfi ne arată o altă animație de pe tableta ei, în care o planetă se învârtea în jurul unui creion imaginar înfipt chiar prin centrul ei.
– Știți cât îi ia unei planete să se învârtă în jurul creionului? O zi. S-a învârtit o dată, a trecut o zi. S-a învârtit încă o dată, a mai trecut o zi. Și, uite așa, ați aflat și cum s-a inventat ziua. Deci, 365 de zile durează ca o planetă să se învârtă în jurul Soarelui. Și o zi durează ca o planetă să se învârtă în jurul creionului imaginar ce trece prin centrul ei.
Ce interesant, mă gandeam. Și părea că Music gândește la fel ca mine, pentru că a întrebat-o pe Selfi:
– Și toate planetele se învârt așa?
– Da, a primit răspunsul. Toate. Nici nu vă închipuiți ce jucarie extraordinară e Universul. Până atunci, hai să mergem mai departe cu povestea, că vreau să ajungem undeva.
Și Selfi a luat portocala în care înfipsese mai devreme creionul. Ținea de creion și îl și învârtea, în același timp. Iar portocala se învârtea odată cu el.
– Vedeți voi, la majoritatea planetelor, creionul cel imaginar stă drept în sus ori puțin înclinat într-o parte. Așa e și în cazul Pământului ori în cazul casei noastre de pe Pluto. O singura planetă din sistemul nostru solar e altfel. Și sunt tot felul de povesti despre planeta asta și despre ființele ce trăiesc aici. Planeta despre care vorbesc are creionul culcat pe-o parte. Că să va explic mai bine, hai să ne imaginăm un butoi. Dacă vrem să îl mișcăm, îl culcam pe o parte și începem să-l rostogolim. Așa cum se rostogoleste butoiul se rostogoleste și planeta asta.
Planeta se cheamă Uranus și e la câteva zile distanță de noi. E următoarea noastra oprire.
Uite-așa, visez butoaie
De când Selfi ne-a dat vestea
Deci, să dăm încă o foaie
Și să continuam povestea
