Chiar, de ce unele baloane zboară spre cer bucuroase, iar altele cad atunci când ne jucăm cu ele? Oare sunt supărate pe noi? Sau, dacă sunt triste din alt motiv, le putem ajuta? Prin mintea mea de… Timok, trec des astfel de întrebări. Sunt sigur că și tu ai, la fel, niște probleme maaaari, mari de tot, de lămurit. Eu, când nu știu răspunsul la ceva, o întreb pe Selfi. Cu privire la baloane mi-a spus o poveste interesantă.
– Timok, a început ea, gândește-te la baloane ca la niște păsări mici și colorate. Unele dintre aceste păsări-baloane sunt pline cu un gaz special. Acesta este ca o baghetă magică pentru baloane, deoarece este mai ușor decât aerul din jurul nostru. Când umplem un balon cu el, este ca și cum am da balonului o pereche de aripi invizibile, care îl ajută să zboare spre cer, bucuros și voios.
Alte baloane, în schimb, sunt umplute doar cu aer obișnuit, exact același tip de aer pe care îl respiri și care este peste tot în jurul tău, pe Pământ. Acest aer nu are puteri magice, așa că nu le poate da baloanelor aripile invizibile de care au nevoie pentru a zbura. De aceea, aceste baloane cad spre pământ, nu pentru că sunt supărate pe noi, ci pentru că nu au „ingredientul secret” care le-ar ajuta să se ridice.
Deci, de fiecare dată când vezi un balon care zboară spre cer, poți să-ți imaginezi că a primit un pic de magie, iar cele care rămân la pământ sunt doar baloane care așteaptă să primească și ele puțină magie ca să poată zbura.
Să nu înțelegi acum că ție, micinik sau unui omuleț, aerul acesta special îi poate da puterea de-a zbura. Nu! Este bun pentru baloane, dar nu este bun pentru noi. Pentru plămânii noștri, aerul acela special poate fi la fel de rău ca otrava. Și ne poate răni pentru că poate împiedica aerul normal să ajungă în plămânii noștri. Deci, atenție mare, nu te juca cu el, da?
Am dat serios din cap că nuuuu, n-o să mă joc niciodată cu aerul acela special. Apoi am căscat și m-am dus la culcușul meu. Și, deodată, pe unul dintre geamurile Navei am văzut o planetă ciudată rău.
Era așaaa, ca un fel de balon maaaare, mare de tot, care avea în jurul lui niște cercuri de Hula Hoop. Măi să fie, m-am gândit. Oare și planetele dau petreceri? Adică, să mă aștept că se joacă și de-a ”v-ați ascunselea”. Selfi m-a văzut mirat și a strigat la mine:
– Timok, el e Saturn, uriașul împopoțonat ca de petrecere. E puțin leneș, pentru că se învârte în jurul Soarelui cam în 30 de ani de-ai pământenilor. Și știi ce? Saturn este un balon uriaș de gaz! Nu are o suprafață solidă pe care să te plimbi. Dacă ai încerca să te plimbi pe Saturn, ai trece prin el ca printr-o ceață groasă și ai pluti în jur, unde, foarte probabil, alături de tine s-ar afla niște nori colorați în straturi de galben, maro și gri.
În plus, pe Saturn este frig rău. Temperaturile acolo cu muuult sub 0 grade Celsius așa că, dacă vreodată te gândești să-i faci o vizită, nu uita să-ți iei cea mai groasă haină de iarnă și o pereche de mănuși! Sau de papucei de-ai tăi, blănoși.
Mă tot gândeam ce papucei să-mi iau cu mine pe Saturn, atunci când m-a apucat somnul. Am visat baloane. Multe baloane. Și cum le visam eu pe ele mici și mari, albastre, roșii, verzi, ce mai, în toate culorile universului, s-a făcut așa ca și eu aș fi tot un balon. Și am văzut cum cresc în jurul meu niște inele mari, mari de tot, ca ale lui Saturn. Și m-am pomenit la o petrecere de planete în care Uranus și Neptun stăteau supărate într-un colț, Saturn se juca hula hoop cu inelele lui, iar restul planetelor șușoteau între ele despre surioara lor cea mică, Pluto, care trece printr-o perioada groaznică, în care nu mai poate spune ca e planetă.
M-am trezit și mi-am spus că trebuie neapărat să facem ceva. Și, cum Saturn era următoarea noastră destinație, m-am apucat să-mi caut papucei călduroși, așa cum spusese Selfi. O să îi impresionez pe omuleții de pe Saturn orice ar fi. Trebuie! Pentru Pluto!
Mănuși calde și pufoase
Papucei și ciorăpei
Un fular și haine groase
Nu uita să ți le iei
Când e ger, e important
Să te-îmbraci, de cald să țină
Altfel, o să-ngheți instant
Să ai piele… de găină
