Saturnianul cu ochiul verde se apropie de mine. Clipește des, pare că s-a blocat clipind, așa. Îmi venea să râd, că părea un robot stricat. Apoi am auzit-o pe Lumi cum traducea vorbele lui și, astfel, aflăm cu toții cum gândește un saturnian:
– Pentru a câștiga aprobarea noastră, trebuie să treci de Aventura Invizibilă. Vei intra într-o cameră magică unde lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi! Bip. Vei intra într-o cameră magică unde lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi! Bip.
Stai, ai mai spus odată asta, mă gândesc eu. Și mă bufnește râsul. Apoi, îl aud pe saturnian continuând:
– Aventura invizibilă e doar prima probă. Dacă o câștigi, mergem mai departe. Dacă nu, va trebui să ne lași ceva de-al tău. Bip. Dacă nu, va trebui să ne lași ceva de-al tău. Bip.
Aducă… să las ceva de-al meu… cum aducă? Băăăi, saturnienilor, eu nu vă las papuceii mei, da? Sunt de firmă, sunt blănăși, ediție limitată, făcuți de Color. Dar saturnianul continuă.
– Dacă nu câștigi, ne dai papuceii. Bip. Papuceii. Bip.
Vorbea serios, așadar. Am oftat, mi-am privit papuceii și am încercat să găsesc putere, multă putere, să trec peste această probă. Eu, când aud cuvinte precum cameră magică sau probe sau scaune sau altele de genul ăsta, mă sperii instant. Acum, că aud că îmi iau și papuceii, sunt îngrozit de-a binelea. Dacă nu reușesc? Dacă o să mă fac de râs? Of!, greu e să fii micinik.
Cețoșii mă invită într-o cameră strălucitoare, unde totul pare să se schimbe și să se miște în moduri ciudate. Pare că aș vedea niște scaune, deși nu-mi imaginez cum stau ele așa, suspendate în aer. Prin vocea lui Lumi, saturnienii îmi povestesc ce trebuie să fac pentru a trece de prima probă.
Prima Provocare: Scaunul Ascuns
În camera strălucitoare, mă uit în jur, curios. Saturnianul cu ochiul verde îmi spune:
– Prima ta provocare este să găsești scaunul ascuns. Dar ai grijă, când te uiți direct la el, devine invizibil! Bip. Dar ai grijă, când te uiți direct la el, devine invizibil! Bip.
Un scaun, deci. Hai că n-o să fie așa de greu. Încep să mă plimb prin cameră, privind în toate direcțiile. Și văd scaunul. Eh, chiar așa de simplu să fie? Oare pe Saturn cuvântul ”greu” înseamnă altceva decât pe Pluto? Doar că, de îndată ce ochii mei se opresc asupra scaunului, acesta dispare. Ca prin magie.
Vai, dar unde s-a dus?, mă gândesc eu, uimit. Hmmm, se pare că trebuie să folosesc altceva în afară de ochii mei!
Închid ochii și încep să merg încet prin cameră, cu boticul în față, adulmecând. Mă mișc ușooor, cu grijă, pipăind cu năsucul meu aerul din jur. La un moment dat, mă împiedic de ceva și cad cu un „Oof!”. Monștrii probabil că râd de mine.
Mă ridic. Râd și eu, mai mult de rușine. Stai, am găsit scaunul!. Deschid ochii doar că, normal, când îi deschid și mă uit la el, scaunul dispare iar. Oh, nu!
Bine, reluăm ideea. Cu ochii închiși, mă apropii încet de locul unde cred că este scaunul. Întind mâinile și, cu un zâmbet triumfător, simt marginea lui. „L-am găsit! L-am găsit chiar dacă nu-l pot vedea!”. Mă așez pe el și stau acolo, cu ochii închiși, până simt că mă gâdilă cineva pe năsuc.
Lumii îmi spune că saturnienii aplaudă. Apoi îmi traduce vorbele lor.
– Foarte bine, Timok! Ai învățat că unele lucruri pot fi aici, chiar dacă nu le vedem. Uneori, trebuie să ne bazăm pe alte simțuri decât vederea pentru a înțelege lumea din jurul nostru. Bip. Uneori, trebuie să ne bazăm pe alte simțuri decât vederea pentru a înțelege lumea din jurul nostru. Bip.
Oare care e treaba cu bip, bip? O vrea saturnianul să spună ceva când bipăie ca aparatul de prăjit pâine? Mă relaxez apoi și mă așez mai bine pe scaunul invizibil, încântat de succesul meu. Astăzi, am învățat o lecție valoroasă: chiar și lucrurile pe care nu le putem vedea pot avea o prezență reală și importantă în lumea noastră. Bip. Of, m-a apucat și pe mine.
– Acum, o să intri în labirint. Bip. Labirint. Bip.
Eu așteptam să continue, dar el s-a oprit. Bun, mă gândesc, intru în labirint și? Băi Bip, ce fac în labirint? Dar cețosul dispăruse.
Ochii văd un pic de tot
De-o lumină nu aprinzi
Însă alte simțuri pot
Să te-ajute să te prinzi
Ce-i în față sau în spate
Ce te urmărește-acum
Dacă vântul astăzi bate
Ori de e în casă fum
Știi cu nasul, ori boticul
Poți vedea la fel de bine
Cu mustăți, precum pisicul
Miroși casele vecine
Așa că, să ții tu minte
De nu vezi, nu e nimic
Curajos dă-i înainte
Bazează-te pe botic
