Roșie privea fix peretele din fața ei și se tot gândea. Oare fusese la fel de colorat și înainte? De fapt, nu, nu asta i se părea ciudat. Poate că fusese colorat, nu era sigură, dar nu în acele culori. Și, în timp ce se uita cu atenție, începu să vadă acolo o mulțime de castroane cu ciorbă roșie, gustoasă, la fel ca acelea de pe Makemake. Ce bine, se gândi Roșie, că tare îi mai era foame!
Se apropie, deci, de perete și încercă să ia unul dintre castroane. Întinse mâna și, ciudat, nu reuși să-l prindă. Dar nu se dădu bătută. Învățase acasă că nu trebuie să te dai niciodată bătut atunci când nu-ți iese ceva din prima încercare.
Așa se face că, ore mai târziu, atunci când Rodie și Coacăză se treziră, o văzură pe Roșie mângâind peretele cu mânuța. Îl mângâia și înghițea în sec. Începură să râdă, pocnindu-se unul de atâta veselie. Apoi, Rodie își aduse aminte că era vremea să înregistreze primul mesaj în jurnalul de bord al misiunii. Se așezară amândoi în fața camerei de filmat, iar Coacăză vorbi primul:
– Ăăăăă, suntem Rodie Radiantă și Coacăză Călătoare. Ăăăă, Roșie Războinică e ocupată, spuseră ei mustăcind. Ăăăă, am vizitat deja 3 planete. Toate 3 ne-au copiat primarul. Hoți! E plin de hoți în spațiu!
Roșie continua să mângâie peretele, iar Rodie și Coacăză nu știau ce să mai spună. Era vremea să încheie înregistrarea. Rodie spuse, deci:
– Ăăăă, vom apăsa butonul roșu chiar acum! Nu ne e frică de necunoscut! Am fost pe 3 planete. Mai sunt 4! Apoi ne întoarcem acasă. Să ne aștepte tot orașul! Venim eroi! Coacăză, apasă!
Și Coacăză apăsă butonul roșu, iar varza îi duse către o planetă nouă. Credeau ei. De fapt, se întoarseră pentru a treia sau a patra oară în curtea primăriței de pe Makemake, care se săturase de cei trei tembeli și inteligența lor specială.
Asta e toată povestea pe care eu, Nava, am interceptat-o cu antenele mele de mare putere. Familia Escu nu știe. De fapt, nu știe nimeni în afară de voi. Monștrii de pe Makemake sunt amenințători și au drept scop să ne oprească din misiunea noastră. Mi-e frică de forța și inteligența lor și nu-mi dau seama dacă nu cumva au trimis în spațiu monștri care joacă genial rolul unor tălâmbi sau chiar sunt tălâmbi de-a dreptul.
E vremea, deci, să mă ajutați. Credeți că misiunea lor e un pericol pentru noi? Credeți că ne vor ajunge din urmă repede? Să le spui lui Color, Lumi, Selfi, Music și Timok sau să continui supravegherea Misiunii Muțunache?
Tu ce crezi și ce ai face?
C-ai aflat povestea mea
Te întreb, stau ca pe ace
Tu le-ai spune, nu-i așa?
De le zic, în loc să meargă
Spre Pământ, cum era vorba
Voi urmă o curbă largă
înapoi, să le stric ciorba
monștrilor din Makemake
”Misiunea Muțunache”.
A, ce bine, ai decis
Așa spun și eu, ca tine
Ai văzut tot ce am scris
Și crezi c-o să fie bine
Monstruleții fioroși
Par a fi mai mult… tembeli
Chiar îmi plac. Jur! Sunt haioși
Și n-au stofă de rebeli
