– Nu mai suport planeta Pluto, da? N-o mai suport!, strigă în gura mare Cireașă Cosmicoasă, primărița unui oraș de pe Makemake. Trebuie să facem ceva!
Imediat, mulțimea de ființe adunate în fața primăriei orașului începu să strige și ea:
– Să facem ceva! Să facem ceva! Bravo primarului nostru!
Primărița continuă discursul, fără să se lase întreruptă de mulțime:
– Deși uneori mă gândesc la plutonieni ca la niște făpturi atât de plăpânde și lipsite de inteligență, încât aproape că aș zice că mai bine îi lăsăm în pace și nu facem nimic.
Mulțimea, entuziasmată, schimbă cuvintele pe care le striga:
– Să nu facem nimic! Să nu facem nimic! Bravo primarului nostru!
Convinsă că spune niște lucruri extraordinare, Cireașă se gândi ce să le spună mai departe. Se chinuise mult, înainte să iasă pe balconul primăriei, ce să vorbească. Și, după câteva zile de chin, reușise să scrie cel mai frumos discurs din lume. Iată, în timp ce ajusese la jumătatea lui, simțea deja cum o ia amețeala de la cât de deșteaptă se dovedise că e.
– Sunt Cireașă Cosmicoasă, primarul vostru, și vă spun, acum, că a venit vremea pentru acțiune. Să mergem după ei, în spațiu și să cerem ca Makemake să devină planetă, nu Pluto!
Mulțimea din fața primăriei se blocase, nu mai strigă nimic. Primărița repetă ce spusese mai devreme. Apoi își dădu seama. Ei… nu prea erau obișnuiți să audă atât de multe cuvinte spuse deodată, așa că, până să ajungă la finalul propoziției, uitaseră începutul. Ce voia oare Cireașă să zică? Că Pluto e planetă? Pai ei ce sunt, atunci?
În timp ce primărița repeta a treia oară ultimele lucruri pe care le spusese, unul dintre cei adunați începu să strige furios:
– Jos primarul! Vrea să facem Pluto planetă și pe noi nu! Eu, Rodie Radiantă, declar aici că fac orice doar ca Pluto să nu fie planetă!
Ooof, greu e să fii primar pe Makemake, nu? Vedeți voi, monștrii de acolo nu sunt foarte pricepuți, așa, la cuvinte și la alte lucruri care țin de școală. Ei nu citesc, nu învață și se laudă cu asta. Școlile lor sunt doar locuri în care se duc să mănânce și să se joace. Nimeni nu-i ascultă pe profesori.
– Să mergem după ei!, strigă, deci, primărița.
Iar mulțimea înțelese, de data asta, ce voia să spună, pentru că erau doar patru cuvinte în propoziție.
– Să mergem după ei! Să mergem după ei!, se auzi glasul a mii de monstruleți.
– Să îi oprim!, strigă Cireașă.
– Să îi oprim!, repetară ceilalți.
– Makemake să fie considerată planetă!, veni altă replică a primăriței.
– Makemake e planetă!, se bucurară ceilalți.
– Nu, nu e, dar va fi!, urlă Cireașp, supărată că nu înțelegeau nimic.
– Nu e planetă!, strigară ceilalți. Nu înțelegeau nimic, dar păreau bucuroși.
Oftând, Cireașă schimbă tactica. Hotărâtă să îl pedepsească pe cel care vorbise mai devreme, adăugă încă un lucru în discurs:
– Rodie Radiantă va merge după ei!, spuse ea, folosind puține cuvinte, să înțeleagă ceilalți mai bine.
– Rodie Radiantă va merge după ei! Rodie Radiantă va merge după ei!, se auzi ecoul mulțimii.
Rodie Radiantă, însă, înghețase de frică. Adică cum să meagă după ei? Unde? El în spațiu? Da ce, a luat-o razna? Îi era frică și să urce la etajul 1 al școlii, cum ar fi să se suie acolo, sus în spațiu? Acum, însă, ce mai putea să facă? Vorbise, mai devreme, neîntrebat, așa că nu mai putea spune nimic. Dar…, ce-ar fi să fugă, ușor ușor, așa, și să se prefacă, mai târziu, că el nici n-a fost acolo, că i-a jucat cineva o festă și așa mai departe?
Doar că primărița, obișnuită cu cei de pe Makemake, se aștepta la mișcarea asta.
– Îl invit pe Rodie Radiantă lângă mine, strigă ea.
Și Rodie Radiantă se duse, amărât, de parcă s-ar fi dus la doctor să-i dea sirop de kaka. Nu râdeți, kaka e un fruct pe Makemake, dar amar și urât de nu vă puteți închipui.
– Cine mai vrea să meargă?, strigă iar Cireașă, când Rodie Radiantă ajunse pe scenă, lângă ea.
Și, când nimeni nu se oferi, primărița se uită spre Rodie și îl învită să aleagă el alți 2 monstruleți pentru călătoria printre stele. Iar Rodie, mulțumit că necazul lui devenea, acum, și necazul altora, alese repede
– Aleg să vină: Coacăză Călătoare și Roșie Războinică, spuse el miscându-și malefic mânuțele mici. Era bucuros.
Din mulțime, ceilalți începură să strige numele celor trei călători însărcinați să oprească misiunea de pe Pluto și să convingă universul că Makemake merită să fie declarată planetă.
Dacă nu înveți la școală…
cum să-ți spun? Vei fi ca ei!
Mintea, ca o foaie goală
și lipsită de idei.Știu că ți se pare greu
sau că uneori nu-ți vine
Că te-ntrebi, așa, mereu
Ce-or avea alții cu tine?De-ți dau teme, teme, teme
Când îți tot repetă tare
Și-ți explică multă vreme
”O să vezi tu când ești mare!”Eh, să știi, chiar au dreptate
De n-ai școală, vei fi dus
Și devii un monstru roșu
Din povestea de mai susCam atât voiam să-ți spun.
povestitorul
Revenim pe Makemake
Monștrii au plecat la drum.
Misiunea ”Muțunache”!