Cețoșii erau, din nou, adunați cu toții în jurul nostru. Ce ochi frumoși puteau să fie acolo, în mulțimea de saturnieni! Lumi s-a apropiat de ei și, după o vreme, s-a întors către noi, spunând.
– Vor să ne dea un cadou, pe lângă pecete. Timok, te duci tu să îl iei, te rog?
Saturnienii mi-au făcut loc și, din mijlocul lor, din ceață, a început să se construiască ceva. Am așteptat o vreme până să devină clar ce. Era o cutiuță mică, strălucitoare, cu un capac foarte frumos. Am întins mâna, timid, și am ridicat capacul.
Mi-au dat lacrimile. Eu, Timok, am plâns acolo, pe Saturn. N-o să le mai zic monștri niciodată. Și nici ceața furăcioasă. O să le spun prieteni, prietenii mei. Ooof. Știi ce era în cutie? O pereche de papucei. Păreau transparenți, așa, ca și cum ar fi fost făcuți din fum. Dar erau papucei. Pentru mine!
– Timok, pentru că saturnienii s-au simțit rușinați că te-au speriat, s-au gândit să îți dăruiască o pereche de papucei noi. Doar că nu sunt papucei obișnuiți. Sunt făcuți din aer special de pe saturn. Când vei avea nevoie să zbori, să plutești, tot ce trebuie să faci e să îi încalți. O să vezi că, imediat ce îi porți, te vei simți ca aici, pe Saturn. O să poți pluti dintr-o parte în alta, o să poți face ”Vroom”, să pornești motorașul tău și să zbori. Să zbori, Timok, înțelegi?
Eram uimit și impresionat. Adică, eu mai primisem cadouri până atunci, dar acum era, așa, foarte special totul. Cum ne-au speriat, mai întâi, apoi am trecut prin acele probe, apoi m-am gândit că saturnienii sunt puțin cam ciudați că tot fac Bip, Bip. Acum îmi era puțin rușine că mă gândisem așa la ei.
Am vrut să le zic mulțumesc, dar m-am gândit că i-ar amuza mai mult dacă aș face altceva. Am dat drumul la motoraș și am făcut Vroom, Vroom, printre ei. Am făcut piruete, salturi, iar ei s-au prins în joc. Veneau în viteză spre mine și, când să ne ciocnim, îmi dădeam seama că puteam trece, de fapt, prin ei. Normal, erau ca un fel de ceață. Ne-am jucat noi, așa, multă vreme, iar Lumi a povestit, după, că niciodată, de când venisem pe Saturn, n-a auzit atâta bucurie în aer ca în acele momente. Apoi, când am obosit, a venit vremea să ne luăm rămas bun.
Lumi s-a apropiat din nou de prietenii noștri de pe Saturn și a vorbit cu ei, prin undele ei speciale, multă vreme. Apoi, s-a întors spre noi și am auzit-o spunând:
– Apropo. I-am întrebat pe saturnieni de ce tot spun ”Bip” și repetă anumite cuvinte. Mi-au explicat că ei vorbesc altfel, prin gânduri, unii cu alții. Dar, când am ajuns noi aici, au fost nevoiți să comunice cu mine folosind cuvinte. Și, cum nu sunt obișnuiți să facă asta, s-au gândit să repete partea cea mai importantă a fiecărei conversații, ca să fie clar ce vor să spună. Unul dintre ei a venit cu ideea să pună un ”bip” înainte și după, ca să fie și mai clar că acolo e punctul cel mai important pe care vor să îl transmită. Ciudat, dar așa gândesc ei.
În următoarele zile, am vorbit mult cu saturnienii și ne-am făcut prieteni nenumărați pe planeta înconjurată de cercuri hula hoop. Știi, dacă vorbești cu cineva, în timp, îți dai seama că s-ar putea să fie altfel decât îți imaginai tu la început. Aici, așa a fost. M-am bucurat mult și o să îi țin minte mereu pe saturnieni și ochii lor super colorați.
Am plecat de pe Saturn bucuroși că adăugăm o altă pecete misiunii noastre. Avem 3, cât de greu va fi să le obținem pe celelalte. Înapoi pe Navă, am stat mult în culcușul meu, ronțăind bezele, și m-am gândit la saturnienii cei zăpăciți. Mi-a plăcut pe Saturn. Bip. Mi-a plăcut pe Saturn. Bip. Ca să vorbesc și eu ca prietenii mei de acolo.
Mă pun la somnic, când, deodată, mă lovește un gând ciudat. Stai. A zis cumva Lumi că o să fac ”Vroom” și voi porni motorașul când voi încălța papuceii? Pai, de unde știe că eu spun așa la plutitul prin aer? Că doar eu nu vorbesc cu voce tare. Sau… să se fi prins Lumi că eu pot vorbi? Hmmm, asta e o idee interesantă. Dar, o vom explora în capitolul următor al poveștii noastre.
A trecut un timp de când
Am plecat în aventură
Știu că vor urma, la rând
Clipe grele, înc-o tură
Dar, deși îmi este teamă
Uneori, de ce urmează
Nu fac din asta o dramă
Și-mi spun zilnic ”Hai, visează!
Visează că peste-o vreme
Tu, un micinik de departe
Ai trecut probe extreme
Și ești personaj de carte
Că s-au scris povești și glume
Despre aventura ta
Și le-a citit multă lume
Nu-ți poți, chiar, imagina
Câți copii sunt mândri foarte
Și pe Timok îl visează
Chiar de spațiul vă desparte
Îl susțin, încurajează
Mulțumesc!, vă spun azi vouă
Noi spre Jupiter pornim
Către-o aventură nouă
Vă iubesc! Ne auzim!
