Lui Rodie Radiantă nu-i era frică doar de înălțime. De fapt, cred că ar fi mai ușor să enumerăm lucrurile de care nu-i era frică lui Rodie, pentru că ar fi mai puține. Știi, monstru-monstru, dar să nu uităm că era gingaș, greu la minte și foarte foarte speriat.
La puțină vreme după adunarea de la Primărie, au fost luați pe sus, urcați într-un soi de varză plutitoare și trimiși în spațiu. Nu le-a zis nimeni nimic, i-au aruncat în sus ca și cum voiau să scape de ei. Coacăză Călătoare și Roșie Războinică erau în continuare supărați pe Rodie pentru că îi alesese, așa că stătea singur pe unul dintre scaunele verzei spațiale și se gândea ce-i de făcut.
S-a gândit el o vreme, doar că gânditul e complicat pentru cei de pe Makemake. E cam ca ridicarea de greutăți pentru noi, pământenii. Așa că, după o vreme, s-a uitat mai bine în jur și a văzut, chiar în fața lui, un buton maaaare de tot și roșu precum cea mai roșie roșie. Mă rog…, înțelegeți ce vreau să spun. Sub el, a citit greoi, cum reușea el să citească: ”Nuuuuuu apăăăăsssssaaaaați”.
Obosit de la citit, a uitat începutul comenzii, așa că, în mintea lui, a rămas doar ”apăăăăsssaaaaați”. Și-a apăsat! Varza plutitoare a început să se zguduie din toate încheieturile și, brusc, au simțit cum se întâmplă ceva cu direcția de zbor. Dar nu s-au panicat, din moment ce oricum nu se pricepeau să dea vreo comandă anume.
S-a întors către Coacăză și, când se pregătea să-i spună ceva, nava s-a oprit, ușa cea mare s-a deschis și ei s-au pomenit pe o planetă care semăna leit cu Makemake.
”Oooooo”, s-a gândit Rodie, ”să vezi când spunem acasă!”. S-a plimbat așa mult pe planeta cea nouă și în mintea lui s-a construit, greoi, ideea că uite, nu ești atent puțin și Pac!, vin unii și îți fură design-ul planetei tale. Oof, și nu doar cum arată, ci mai mult decât atât. Și ființele de acolo seamănă perfect cu cei de pe Makemake. Dar cât de lipsit de imaginație să fii să copiezi așa planeta altora? Cât de rău și de … rău să fii? S-a gândit o vreme, dar nu-i venea cuvântul ăla care îi tot stătea pe limbă și nu reușea să-l spună.
La un moment dat, în fața lui a apărut Primărița. Rodie mai avea puțin și leșina de frică. ”Băi, dar să fure și imaginea primarului? Ăștia chiar n-au limite?”, se gândea el, îngrozit de realitatea pe care trebuia neapărat să o transmită acasă. Doar că, atunci când voia să se întoarcă spre varza cosmică să ia legătura cu Makemake, arătarea care semăna cu primarul urlă la el.
– Spațiul e în sus, nu în jos!
Rodie se întoarse ușor, convins că e în față unui nebun. ”Dar ssstaaaai, ssstaaaai, ăștia ne-au furat și limba! Nu, deci nu mai pot, simt că explodez!”, se gândea el, în timp ce bila roșie din fața lui continua să-l certe:
– Spațiul e în sssuuusss! Spațiul e în sssuuusss!, striga ea cu voce pițigăiată și nervoasă.
Apoi, mogâldeața care semăna leit cu primărița îl prinse de-o mână și îl băgă înapoi în varză, cu forța.
– Zburați în sssuuuusss! În sssuuuusss!, le strigă în timp ce închidea ușa după cei trei exploratori makemakieni.
Și varza porni din nou, lui Rodie i se făcu rău iar, dar își propuse să scrie neapărat în jurnalul de bord cum a fost prima lui întâlnire cu un monstru de pe altă planetă. O să îi spună ”planeta furăcioasă”, așa o să îi spună.
Apoi, Rodie adormi. Pe alte două scaune, Coacăză Călătoare și Roșie Războinică se gândeau ce să vorbească unul cu celălalt. Le atrase, însă, atenția, un buton mare și roșu, sub care scria ceva. Parcă ”apăăăăsssaaaaați”. Nu? Asta scria. Sigur asta! Urmă o zguduitură puternică și varza își schimbă din nou direcția.
Dacă Rodie n-ar fi dormit, ar fi auzit strigăte de afară, atunci când Coacăză și Roșie erau împinși cu forța înapoi, iar un glas de afară striga disperat:
– În sssuuuusss! În sssuuuusss!
Când se trezi, Rodie ascultă cum Coacăză și Roșie îi povesteau despre planeta ciudată care semăna cu Makemake ca două picături de apă. Și avea și un primar fix ca al lor.
– A!, deci ați văzut și voi!, le spuse Rodie, mulțumit că acum aveau cu toții aceleași amintiri și că, orice s-ar întâmpla în viitor acestui brav echipaj, cineva putea, totuși, să ducă înapoi, pe Makemake, povestea hoțomanilor de pe ”Planeta furăcioasă”
În timp ce se gândea, Rodie obosi. Dar sentimentul de mândrie că făcuse față, cu bine, primei întâlniri cu ființe de pe altă lume nu-l părăsi deloc. Era explorator. Era membru al misiunii Muțunache. Era un erou!
Adormi, din nou, și visă că se întorcea pe Makemake, triumfător. Of, deja trecuse multă vreme de când plecase de pe planeta lui. Ce dor îi era!
Ce să-ți zic mai mult acum
Ei au mintea… luminoasă
N-au plecat bine la drum
Că s-au și întors acasă
După cât au mai zburat
Să-nțeleagă nu au darul
Că nu alții le-au furat
Limba, vocea și primarul
Că butonul roșu, mare
Scrie simplu pe el. Clar!
Îi ducea-napoi, se pare
Drept în curte la primar
